Ma doare capul. Ma doare capul atat de tare ca ma trezesc de cateva ori. Imi este cald si capul imi puseaza. Ma foiesc o vreme si reusesc sa adorm bine abia pe la 3.00. Ma trezesc la 6.30. Scriu putin, incerc sa mai sortez poze, dar imi bate lumina in monitor si nu pot, asa ca decid sa plec. Imi iau la revedere de la bunica Antoniei care imi spune ca oricand pot sa vin cu Ioana sa stau la ei. Ah, ce oameni. Nu am cunoscut-o decat ieri.
Plec si ma bucur de racoarea diminetii. Tweety tot face figuri si, desi nu cred ca fenomenul cu voblatul s-ar fi accentuat, pe mine ma enerveaza din ce in ce mai rau. Drumul spre Oradea este bun la inceput, dar cand intru in padure, inainte de …….. devine ingrozitor. Cred ca preferam sa nu fie asfalt deloc decat gropile astea cu margini asutite si adanci de cate 20 sau 30 de centimetri. Atat imi trebuie sa cad intr-una din gropi ca i-am rezolvat roata lui Tweety definitiv. I-o fac guler. Spre final, drumul devine mai bun, apar chiar si niste serpentine foarte interesante si imi amintesc ca pot sa ma si inclin si e chiar placut sa o fac.
Source: 2roti2picioare.blogspot