Dor de duca
Este sfarsitul lunii ianuarie 2011, ora 2:00 dimineata si eu termin de citit cu lacrimi in ochi blogul lui Mihai Barbu despre drumul sau pana in Mongolia si inapoi.. Nu inteleg de ce ma emotioneaza asa de tare ideea unei calatorii lungi si solitare, dar acest concept rezoneaza puternic cu ceva din sufletul meu. Vreau si eu sa experimentez ceva similar si simt cum se insinueaza in mintea mea un puternic dor de duca. Nu adorm inca doua ore visand la calatorii pe doua roti.
Nu stiu cum se face, dar, uneori, dupa ce constientizez o anumita dorinta, dupa ce imi definesc un scop, apar diverse semne care parca imi indica drumul pe care ar trebui sa merg. Poate aberez si vad ce nu ar trebui in coincidente fara nicio insemnatate, dar, acum ca ma uit in spate, lucrurile par ca au decurs natural si ca am fost condus firesc de evenimente pe acest drum. Astfel, cateva zile mai tarziu ma uit in ghidul Lonley Planet – Romania si Moldova intrebandu-ma amuzat (si incredibil de arogant si suficient – imi dau seama acum) ce au putut sa scrie despre noi in atatea pagini. Descopar cu mirare ca au avut ce sa scrie si ca sunt o gramada de locuri despre care nu stiam nimic. A doua zi, discutam cu Ioana (sotia mea) despre ce locuri i-as arata unui strain care ar veni in vizita la noi in Romania si realizez altceva. Locurile in care l-as duce pe acest strain ipotetic nu sunt trecute in Lonley Planet. Sunt locuri stiute de mine, ascunse, iesite din calea puhoiului de turisti, locuri gasite in cursul plimbarilor prin munti sau pe drumuri laturalnice. CITESTE MAI MULT
Source: 2roti2picioare.blogspot