Bagajul nesupravegheat

Dragi cititori,
V-am obişnuit să vă trimitem în acest newsletter informaţii revelante din industria ospitalităţii din România. Începând de astăzi veţi primi regulat o serie de articole pe un subiect care face carieră si deliciul povestirilor între hotelieri. Vă recomand cu caldură un specialist care vine din patria masinilor si a siguranţei să ne împartăsească din experienţa sa. Subiectele sale mi se par esenţiale pentru orice persoană de decizie din industria noastra. Cunoaste România, si va lucra cu placere orice proiect pe care i-l propuneţi.
 
poza_mea_noua_pt_newsletter
 
 
 Bagajul nesupravegheat

     

Dragi cititori,

cu toţii cunoaşteţi problema, holul este plin de oaspeţi, cazări, ieşiri, curierul este depăşit de situaţie, geamantane, genţi, “trolere“, o harababură fără rezolvare şi nimeni nu ştie cui aparţin obiectele respective.
Pentru orice răufăcător (ca să nu spunem terorist) un vis….
 
mneifer

Dacă vă gândiţi de pe acum că aş putea să vă ofer soluţia cum să împiedicaţi un atentat, vă spun din start ca nu o am…!

     
Pot însă să vă dezvălui cum vă puteţi mări şansele ca acest lucru să nu se petreacă în hotelul Dvs.

Dacă analizaţi comunicatele şi statisticile oficiale, pentru că la ele trebuie să ne raportăm în cele din urmă, este vorba întotdeauna despre 2 modalităţi de prevenire, metode care se utilizează şi în aeroporturi:

Prevenţie şi atenţie

Prevenţia, o noţiune cu un grad mare de complexitate. Ce înţelegem prin aceasta?

Prin Prevenţie (din lat. praevenire) înţelegem măsuri luate înainte, pentru a evita un eveniment nedorit sau o evoluţie nedorită.

Însă în hotel nu avem întotdeauna posibilitatea ca prin aparate de control şi sisteme de siguranţă să putem analiza conţinutul bagajelor oaspeţilor. Ce ne rămâne de cele mai multe ori este doar încrederea şi speranţa.

Dar mai sunt şi alte posibilităţi. Din analize ale serviciilor secrete americane trebuie să plecăm de la premiza că doar aproximativ 0,15% din cei consideraţi terorişti, bărbaţi sau femei, sunt pregătiţi să moară cu ocazia atentatului. Pare să nu fie mult, însă este de fapt mult prea mult. Împotriva acestor 0,15% suntem de fapt aproape complet lipsiţi de putere. Însă mai ramân 99,85% şi acelora dorim să ne dedicăm …

A supravieţui, din punctul de vedere al răufăcatorului, nu înseamnă doar să îşi realizeze obiectivul şi să scape cu viaţa, ci de cele mai multe ori şi să scape neprins şi nerecunoscut. O bună acoperire cu camere video, foarte vizibile la intrarea principală şi în recepţie, înseamnă un prim pas bun realizat.
Dacă în momentele de încărcare maxima alocăm un angajat în zona de recepţie care să încerce să asocieze fiecare bagaj cu aparţinătorul lui, am avansat deja cu încă un pas important. Şi astfel ajungem la punctul 2:

Atenţia. Pentru un hotelier aceasta este de fapt baza oricărei instruiri. Însă nu vorbesc doar despre atenţia pentru oaspeţi, ci şi despre cei care lucrează împotriva lor, de fapt împotriva oaspeţilor nedoriţi, şi vă voi explica imediat de ce.

hol_micEu răufăcătorul, doresc spre exemplu să detonez un dispozitiv exploziv şi să suprim viaţa unui echipaj al unei linii aeriene format din însoţitori de bord şi piloţi care sunt cazaţi într-un hotel internaţional. În acest fel obţin atenţie internaţională şi o acoperire mediatică pe tot globul. Se spune că este imposibil a intra în mintea unui atentator şi să prevezi mişcările acestuia, însă aceasta se referă strict la cei 0,15%.

Vorbim acum de restul de 99,85% care doresc să îşi atingă obiectivul dar şi să scape. Acum eu ca răufăcător pentru a realiza atentatul şi a scăpa neidentificat trebuie ca înainte de faptă să merg în recunoaştere. Voi verifica,
– cât timp pot să petrec în lobby fără să atrag atenţia asupra mea
– ce camere mă pot identifica ulterior
– ce se întâmplă dacă îmi părăsesc în hol bagajul şi ies din hotel
– cât durează până când grupul meu ţintă ajunge in raza de acţiune a dispozitivului meu explozibil

De fapt încerc să văd cum stă acest hotel la capitolul prevenţie şi atenţie.

Daca însă în timpul experienţei mele în hotel,
– sunt întrebat de mai multe ori cu ce pot fi ajutat/servit,
– nu pot parcurge zonele cheie fără să fiu filmat,
– nu pot iesi din hotel fără bagajul meu nici măcar ca să fumez, pentru că angajatul de serviciu mă atentionează că aceasta este politica hotelului (acesta se asigură si că nu plec fără să plătesc nu-i asa),
– nu pot face observaţii mai îndelungate sau măsuratori fără să ies în evidentă şi să fiu abordat de personalul hotelului.

Atunci acest hotel este, cu conditia sa mai testez si o serie de alte lucruri, cu siguranta optiunea mea numarul 2.

Şi astfel ne-am atins scopul. Pentru oaspetele nedorit, pentru mine, acest hotel este neinteresant. Pericolul ca eu să fiu descoperit înainte, sau să fiu blocat în timpul execuţiei, să nu-mi ating obiectivul sau să fiu identificat ulterior este mult prea mare.

Dar şi dacă nu voi călca niciodata în hotelul Dvs. merită cheltuiala să luaţi măsuri preventive, oaspeţii vor percepe asta intr-un mod foarte pozitiv.

Şi asa cum am amintit şi în articolul anterior,

Siguranţa este un foarte bun argument de vânzare!

Sfatul meu:
Sensibilizaţi-vă personalul, singuri sau prin noi, explicaţi tuturor obiectivele şi asiguraţi-vă că au inţeles. Pentru protecţia tuturor.
 
Pe data viitoare…
 
Michael N……dnl) group

www.dnl-group.de
dnl-bonn@t-online.de
Mobil: +49 160 7177610

Source: Flux Imobiliar