Conacul lui Manuc Bei sau Manuc Bey (oficial – Complexul istorico-arhitectural Manuc Bey) este amplasat în orașul Hâncești din partea central-vestică a Republicii Moldova, incluzând următoarele edificii: Palatul lui Manuc, Casa vechilului, Clădirea contesei, Castelul de vânătoare, Turnul de veghe ș.a.
Cu toate că conacul îi poartă numele, acesta însă nu a fost ridicat de către diplomatul și negustorul de origine armeană Manuc Bei Mîrzaian, așa cum se vehiculează (el decedând la scurt timp după procurarea moșiei Hâncești, în 1817), ci de către urmașii săi – fiul Murat, care a demarat construcția vilei boierești, și nepotul diplomatului, Grigore, care a încheiat lucrările respective. Conacul, de asemenea, este un monument de arhitectură înscris în Registrul monumentelor de cultură al Republicii Moldova.
Construcția conacului a început sub conducerea fiului său, Murat (Ivan) și a fost terminată abia de către nepotul său, Grigore. Cei doi au construit un castel în stil francez de o frumusețea uimitoare, cu o grădină de iarnă, turnuri de pază și un parc imens.
Lucrările de renovare (din fonduri europene) au demarat în 2014 și au durat aproape doi ani, însă rezultatul a fost unul satisfăcător. Palatul a fost renovat în stil renascentist, păstrând luxul și eleganța în care a trăit familia renumitului boier. În palat au fost restaurate dormitoarele, sălile pentru petreceri, sufrageriile și birourile.
Palatul, cea mai importantă parte componentă a Complexului istorico-arhitectural Manuc Bey, a fost restaurat în totalitate, iar cheltuielile (2,5 mil. EUR), au fost suportate de Uniunea Europeană.
Mai multe obiecte de mobilier au fost aduse din Odessa, unde Manuc Bei mai avea un palat. O altă parte din mobilier a fost confecționată în Italia, după câteva modele originale. Pentru a reda din nou în detalii stilul autentic perioadei secolului XIX, au muncit peste 60 de specialişti, atât meșteri din Moldova, cât și din România.
În timpul reconstrucției Casei vechilului, constructorii au găsit o bârnă din lemn care ținea acoperișul casei și pe care era încrustat anul 1859, care se presupune ar fi anul finalizării construcției. La reconstrucția Palatului Princiar au fost descoperite un număr mai mare de elemente de arhitectură și obiecte utilizate odinioară, acestea fiind acum expuse pentru vizitatori.
Tunelurile și galeriile subterane sunt renumite în Hâncești, acestea uneau numeroase clădiri și gospodării pentru a servi în calitate de căi de evacuare în caz de pericol. Majoritatea au fost demolate în timp, totuși pe teritoriul complexului s-a restabilit tunelul dintre două clădiri importante – Palatul Princiar și Casa Iamandi.
În incinta Casei Iamandi sunt expuse numeroase obiecte colectate de Muzeul de Istorie și Etnografie care reprezintă perioade antice descoperite în săpăturile efectuate pe teritoriul raionului Hâncești, dar și obiecte ce provin din ultimele secole care țin de cultura și de rânduiala casnică a locuitorilor acestui ținut.
Manuc Bey – pe numele său adevărat Emanuel Mârzaian – a fost „un armean deștept și peste fire de bogat” născut în 1769 la Rusciuc (astăzi Ruse), în egală măsură negustor, cămătar și – după unii istorici – agent secret. Intermediind diverse legături, informând și negociind când în numele rușilor, când în numele otomanilor, în perioada războiului ruso-turc Manuc a știut să profite și în nume propriu.