Este ora 8.00 si ceasul suna in disperare. Il opresc de trei ori. Imi este prea somn, in sac este prea bine si in camera este prea frig. Mai scriu putin pana imi termin bateria la laptop, imi strang jucariile si ma pregatesc sa plec. Ii platesc lui Ionica parcarea, cazarea, taxa de parc si masa de ieri. Ii dau 100 de lei, adica putin in plus, pentru ca mi-a placut de el si ca sa fie multumit. In timp ce imi aranjez bagajele vine si imi povesteste despre ce vrea sa faca el aici, cum vrea sa construiasca un mic sat de vacanta pe terenul lui de alaturi, imi cere niste sfaturi si mai vorbim putin. Imi propune chiar sa ii fac un proiect si in schimb sa ma lase sa construiesc o cabana acolo, alaturi de celelalte. Ma intreb de ce nu m-a intrebat astea mai devreme sau ieri si nu vreau sa cred ca doar pentru ca nu apucasem sa ii platesc. Oricum, imi place de el si imi spune ca ii sunt simpatic. Bine nea Ionica, la revedere si ai grija de tine! Plec spre Valea Jiului. CITESTE MAI MULT.
Source: 2roti2picioare.blogspot